De ce reintervenim pentru tumorile restante

În neurochirurgia din urmă cu 20-30 ani exista un principiu legat de intervențiile chirurgicale pentru glioblastom: orice rezecție sub pragul de 80% este considerată cvasi-inutilă, în timp ce orice este peste 80% este la fel de eficace.

Studiile moderne au infirmat acest principiu, arătând fără echivoc că efectul operației —ca supraviețuire și interval liber de boală— variază continuu în funcție de gradul de rezecție, fără prag. Cu alte cuvinte, fiecare procent în plus contează. Desigur, acest efect este cu atât mai mare cu cât ne apropiem de 100%. De asemenea, radioterapia și chimioterapia sunt mai eficiente atunci când volumul tumoral pe care acționează este mai mic. De altfel, în toate studiile privind evoluția pacienților cu glioblastom s-a constatat că gradul de rezecție este unul dintre cei patru factori majori de prognostic, alături de vârstă, stare neurologică și prezența anumitor mutații genetice.

GraficDin acest motiv, ori de câte ori putem, încercăm să îndepărtăm cât mai mult din tumoră și să obținem fie rezecția completă, însemnând toată tumora care prinde contrast pe RMN, fie rezecția supracompletă, adică toată tumora care este fluorescentă când se folosește Gliolan — ceea ce reprezintă mai mult decât ce se vede pe RMN. Singura limită o constituie structurile cerebrale elocvente, a căror afectare produce deficite neurologice (pareză, tulburări de limbaj etc.). Scopul operației este de a îndepărta cât mai mult posibil din tumoră, inclusiv din țesutul cerebral —care, deși pare normal în jur, este infiltrat tumoral— însă fără a agrava starea neurologică a pacientului.

Acesta este motivul pentru care reintervenim la pacienții care au trecut deja printr-o operație, dar în care nu s-a reușit îndepărtarea în totalitate a tumorii. Atunci când putem realiza o ablație completă, o facem pentru a crește la maximum șansele pacientului. Chiar dacă această operație mai întârzie cu 1-2 săptămâni inițierea radioterapiei, avantajele sunt clare.

Doamna X. a fost diagnosticată în luna septembrie cu o tumoră cerebrală occipitală dreaptă. Simptomele acesteia erau dureri de cap, amețeli și tulburări de vedere. Tumora era destul de mare (cca. 3,5 cm) și determina edem cerebral important. A fost operată într-un alt spital, unde s-a realizat o rezecție destul de mare, însă, din păcate, incompletă (cca. 75-80%). Mai rămăsese un rest tumoral în profunzime, lângă cornul occipital al ventriculului lateral, care a fost vizibil pe RMN-ul efectuat înainte de începerea radioterapiei.

În astfel de situații problema se pune simplu: se poate sau nu îndepărta și restul tumorii? În cazul doamnei X., răspunsul BRAIN Institute a fost categoric: da, se poate. Mai mult decât atât, se poate îndepărta și o parte din țesutul cerebral din jur, în care există celule tumorale și unde se produce recidiva.

Lobul occipital este important pentru vedere, aici fiind localizate ariile vizuale primare și secundare. Având în vedere faptul că pacienta avea dinainte de prima operație tulburări de vedere (îngustarea câmpului vizual pe partea stângă), care au persistat și după operație, nu ne așteptăm la o agravare neurologică. Operația a decurs așa cum a fost planificată: rezecția a fost completă, astfel încât să avem cele mai bune premise pentru tratamentul oncologic (radio-chimioterapie). Și, desigur, starea neurologică a pacientei s-a menținut la fel ca înainte de operație.

RMN initial

Tumoră inițială (RMN cerebral nativ, fără contrast)

RMN preop

Tumoră restantă (RMN cu contrast)

RMN postop

Aspect postoperator, fără rest tumoral (RMN cu contrast)

Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Google+0Print this page

Lasa un comentariu:

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*