Corticosteroizii în tumorile cerebrale

Corticosteroizii sunt o grupă de medicamente a căror acțiune este similară cu a cortizolului, hormon secretat de glandele suprarenale. Cele mai importante și mai utilizate dintre aceste substanțe sunt Dexametazona, Metilprednisolonul (Medrol) și Prednisonul.

Printre multele lor efecte, cele care le fac utile în tratamentul tumorilor cerebrale sunt efectul antiinflamator și, mai ales, de reducere a edemului cerebral. Ca efecte adverse merită menționate în special gastrita, ulcerul gastroduodenal, inclusiv cu hemoragii digestive superioare, creșterea glicemiei mergând până la decompensarea unui diabet zaharat latent, acumularea de țesut adipos în special la nivelul feței (cu schimbarea tipică a fizionomiei) și tulburările psihice de tip depresie.

Corticosteroizii sunt folosiți de mult timp și pe scară largă ca tratament adjuvant în tumorile cerebrale, în special în cele maligne, care se însoțesc de edem în țesutul din jurul tumorii. Acest edem este de multe ori responsabil de simptome neurologice (hemipareză, tulburări de limbaj sau de câmp vizual, stare confuzională etc.) și de creșterea presiunii intracraniene.

De regula, corticosteroizii se administrează în zilele de dinaintea intervenției chirurgicale pentru a ameliora simptomele și pentru a scădea presiunea intracraniană. De asemenea, după operație, sunt foarte eficienți pentru a combate edemul și inflamația inerente oricărei intervenții chirurgicale.

În plus, pe durata radioterapiei și o scurta perioadă după aceasta, corticosteroizii ameliorează simptomele și reacțiile adverse ale acesteia.

Astfel, un pacient obișnuit care este tratat de glioblastom urmează tratament cu corticosteroizi aproximativ 3-4 luni, cu o mică pauza între operație și radioterapie.

Corticosteroizii sunt eficienți și ameliorează simptomele, însă mai multe studii au arătat că, din punct de vedere al supraviețuirii, au un efect negativ. Pacienții care sunt tratați cu corticosteroizi trăiesc mai puțin decât cei care nu sunt tratați.

De ce? Inițial s-a crezut că din cauza reacțiilor adverse, dar la o privire mai atentă, s-a constatat că nu din acest motiv.

S-a luat în considerare efectul imunosupresor – corticosteroizii scad imunitatea, într-o măsura semnificativă chiar. Iar imunitatea este importantă în bolile canceroase – o parte din celulele tumorale sunt distruse de către sistemul imunitar. Da, imunosupresia există și a fost demonstrată că apare la acești pacienți, însă studiile făcute pe animale de laborator nu au confirmat că ar avea un rol așa de important în evoluția glioamelor maligne.

Ce s-a constatat însă, prin aceleași studii experimentale, a fost că unul dintre efectele corticosteroizilor este scăderea ratei de diviziune celulară în cadrul tumorii. Astfel, o mare parte dintre celule intră într-o faza a ciclului celular în care metabolismul și sinteza de proteine sunt mai reduse. Celula intră într-un fel de hibernare, nu se mai divide și, astfel, nu mai este sensibilă la radiațiile gamma. Practic, se pierde o bună parte din efectul benefic al radioterapiei. Iar acest fenomen apare nu doar la pacienții care iau corticosteroizi pe durata iradierii, ci si la cei care au luat înainte de începerea ei cu până la două săptămâni. Și astfel, dacă supraviețuiesc mai multe celule maligne, tumora recidivează mai repede și într-o formă mai agresivă.

Concluzia acestor studii ar fi că orice formă de corticoterapie ar trebui folosită cât mai puțin timp posibil. Minimul necesar pentru combaterea simptomelor, după care stop. Mai ales în timpul și înaintea radioterapiei.

Există alternative – Bevacizumabul (Avastin) este o substanță care acționează asupra capacității tumorii (și nu numai) de a produce vase de sânge. Este foarte eficient în scăderea edemului cerebral dar, din păcate, afectează negativ capacitatea de vindecare a pielii. Și este foarte scump – tratamentul lunar poate depăși 1.000 Euro. Poate că, în timp, vor apărea și alternative mai accesibile dar la momentul actual nu poate fi folosit pe scară largă.

Concluzia?

Rămâne valabilă ideea că, pentru pacienții cu glioame maligne, tratamentul cu corticosteroizi este util, de multe ori chiar necesar, dar pentru cât mai puțin timp posibil.

Bibliografie:

  • Pitter KL at al.Corticosteroids compromise survival in glioblastoma – BRAIN 2016: 139; 1458–1471
  • Stupp R, Mason WP, van den Bent MJ, Weller M, Fisher B, Taphoorn MJ, et al. Radiotherapy plus concomitant and adjuvant temozolomide for glioblastoma. N Engl J Med 2005; 352: 987– 96.
  • Shields LB, Shelton BJ, Shearer AJ, Chen L, Sun DA, Parsons S, et al. Dexamethasone administration during definitive radiation and temozolomide renders a poor prognosis in a retrospective analysis of newly diagnosed glioblastoma patients. Radiat Oncol 2015; 10: 222
  • Kotsarini C, Griffiths PD, Wilkinson ID, Hoggard N. A systematic review of the literature on the effects of dexamethasone on the brain from in vivo human-based studies: implications for physiological brain imaging of patients with intracranial tumors. Neurosurgery 2010; 67: 1799–815; discussion 815
Leave a reply