Despre Glioblastom – Generalități

Nu se cunoaște o cauză de apariție a glioblastomului. Există unele rare sindroame genetice (Li-Fraumeni, neurofibromatoza), însă majoritatea cazurilor sunt sporadice, fără transmitere genetică.

Expunerea la substanțe toxice sau la radiații ionizante poate cauza o asemenea tumoră, însă, la fel, aceste cazuri sunt rare.

Există două forme principale de glioblastom, diferența dintre ele fiind făcută de modul de apariție și evoluție. Desigur, în spatele acestor diferențe stau mutații genetice distincte, caracteristice fiecărui subtip.

Glioblastomul primar care apare de la bun început ca o tumoră malignă, agresivă, evoluează rapid și răspunde prost la radioterapie și chimioterapie.

Glioblastomul secundar care apare inițial ca o tumoră de gradul II (astrocitom fibrilar), evoluează mult timp asimptomatică și se transformă cu timpul într-un astrocitom anaplazic (grad III) și apoi în glioblastom (grad IV). Răspunsul la radioterapie și chimioterapie este mult mai bun decât în cazul glioblastomului primar.

Glioblastom temporal drept – imaginea inițială și la 2 ani după operație – fără recidivă

Diagnosticul se pune prin rezonanță magnetică (RMN) sau computer-tomograf (CT) cu substanță de contrast. Glioblastomul apare ca o tumoră dezvoltată în interiorul creierului, prost delimitată, cu priză de contrast, edem în creierul din jur și, de multe ori, cu zone de necroză care nu captează substanța de contrast.

Diagnosticul pe baza RMN-ului este de probabilitate, cel definitiv, de certitudine, stabilindu-se prin examen anatomopatologic și imunohistochimic. Acesta se face fie pe tumora îndepărtată chirurgical, fie pe fragmente de tumoră recoltate prin biopsie.

Biopsia cerebrală presupune recoltarea unui fragment de tumoră printr-o procedură minimă, cu ajutorul unui ac special. Se poate face fie prin stereotaxie, fie cu ajutorul neuronavigației. Aceasta din urmă este mai puțin precisă, dar mai simplă ca procedură și mai ușor de tolerat de către pacient.

Nu există analize de sânge (markeri sanguini) pentru glioblastom.

Glioblastomul este o tumoră cu creștere rapidă. Celulele tumorale sunt foarte mobile și infiltrează țesutul cerebral din jur, de-a lungul fibrelor din substanța albă. Astfel, există forme de glioblastom care la momentul diagnosticului este deja extins în ambele emisfere cerebrale (glioblastom în fluture). Crescând în dimensiuni, tumora determină creșterea presiunii intracraniene, ceea ce determină cefalee (dureri de cap) și alterarea progresivă a stării neurologice, mergând de la stare confuzională și tulburări de comportament, până la comă profundă în formele avansate.

Deficitele neurologice (pareze, tulburări de vorbire etc.) sunt inițial datorate edemului cerebral și sunt reversibile. Cu toate acestea, pe măsură ce tumora crește, se produce o distrugere definitivă a centrilor nervoși și a conexiunilor dintre ei, ceea ce înseamnă că deficitele neurologice devin permanente.

Tratamentul glioblastomului este multimodal, adică include mai multe metode terapeutice.

Deoarece glioblastomul este o tumoră agresivă, cu creștere rapidă, operația trebuie făcută cât mai rapid după stabilirea diagnosticului prin RMN. Atunci când tumora poate fi extirpată, efectuarea unei biopsii înainte este inutilă, cauzând astfel întârzierea tratamentului.

În funcție de dimensiunea tumorii, de starea generală și de cea neurologică a pacientului, se poate aștepta până la 2-3 săptămâni, însă, cu cât se intervine chirurgical mai devreme, cu atât este mai bine.

Dacă au apărut deficitele neurologice sau sindromul de hipertensiune intracraniană, operația trebuie făcută cât mai rapid posibil, pentru a corecta starea neurologică.