Glioblastomul este o tumoră cerebrală malignă și cea mai agresivă dintre toate, deoarece nu se dezvoltă din neuroni, celulele nervoase propriu-zise, ci din celulele gliale (celulele de suport ale sistemului nervos central). Acestea au multiple roluri în susținerea și hrănirea neuronilor, cât și în izolarea electrică a fibrelor nervoase. Celulele gliale sunt de aproximativ zece ori mai numeroase decât neuronii și, spre deosebire de aceștia, se divid și pot da naștere la tumori, benigne sau maligne.

Cum se clasifică tumorile gliale?

Tumorile gliale se împart în astrocitoame (derivate din astrocite, cele mai numeroase celule gliale și cele mai frecvente tumori) și oligodendroglioame (derivate din oligodendrocite, un subtip mai puțin numeros de celule gliale).

Din punct de vedere al agresivității, există patru grade:

  • Grad I – tumorile benigne – astrocitomul pilocitic. Apare în special la copii și are un prognostic foarte bun.

  • Grad II – tumorile benigne, dar cu potențial de malignizare – astrocitomul fibrilar și gemistocitic, oligodendrogliomul, xantoastrocitomul pleomorf. Sunt tumori care infiltrează țesutul cerebral normal și, în timp, evoluează spre tumori maligne

  • Grad III – astrocitomul anaplazic și oligodendrogliomul anaplazic. Sunt tumori maligne, dar nu atât de agresive precum glioblastomul

  • Gradul IV – glioblastomul – tumoră malignă, cea mai agresivă formă de tumoră cerebrală a adultului.

De ce apare glioblastomul?

Nu se cunoaște o cauză de apariție a glioblastomului. Există unele rare sindroame genetice (Li-Fraumeni, neurofibromatoza), însă majoritatea cazurilor sunt sporadice, fără transmitere genetică.

Expunerea la substanțe toxice sau la radiații ionizante poate cauza o asemenea tumoră, însă, la fel, aceste cazuri sunt rare.

De câte feluri sunt glioblastoamele?

Există două forme principale de glioblastom, diferența dintre ele fiind făcută de modul de apariție și evoluție. Desigur, în spatele acestor diferențe stau mutații genetice distincte, caracteristice fiecărui subtip.

Glioblastomul primar care apare de la bun început ca o tumoră malignă, agresivă, evoluează rapid și răspunde prost la radioterapie și chimioterapie.

Glioblastomul secundar care apare inițial ca o tumoră de gradul II (astrocitom fibrilar), evoluează mult timp asimptomatică și se transformă cu timpul într-un astrocitom anaplazic (grad III) și apoi în glioblastom (grad IV). Răspunsul la radioterapie și chimioterapie este mult mai bun decât în cazul glioblastomului primar.

Glioblastom bifocal

Glioblastom temporal stâng

Cum se manifestă?

Glioblastomul este o tumoră cu creștere rapidă. De la stadiul de celulă malignă până la cel de tumoră cu manifestări clinice pot trece chiar și doar câteva luni.

Cel mai adesea, primul simptom este durerea de cap, datorată creșterii presiunii intracraniene.

Deficitele neurologice depind de localizarea tumorii. Cele mai frecvente sunt hemipareza (scăderea forței musculare) pe partea opusă, tulburările de limbaj (când tumora este pe partea stângă la dreptaci și pe dreapta la stângaci), tulburările de memorie (lobul temporal) și modificarea câmpului vizual (lobii temporali sau occipitali). Inițial, acestea se datorează edemului cerebral care însoțește tumora, și sunt reversibile cu tratament medicamentos (Dexametazonă sau Medrol) sau prin operație. Când se datorează invaziei tumorale, deficitele sunt mai accentuate și definitive.

În stadiile avansate, cu tumori de mari dimensiuni și hipertensiune intracraniană apar și tulburări psihice sau, în stadiile finale, somnolență și comă. Tot din cauza creșterii presiunii intracraniene poate apărea edem papilar cu scăderea vederii; diagnosticul se stabilește prin consult oftalmologic (examenul fundului de ochi).

Crizele de epilepsie pot fi o altă manifestare a glioblastomului și pot îmbrăca foarte multe forme, în funcție de localizare. Pot fi cu, sau fără pierderea conștienței, cu manifestări motorii (convulsii) sau de altă natură, inclusiv modificări neuropsihice și de comportament (crizele temporale).

cranii-duble-1

Glioblastom temporal drept – imaginea inițială și la 2 ani după operație – fără recidivă

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se pune prin rezonanță magnetică (RMN) sau computer-tomograf (CT) cu substanță de contrast. Glioblastomul apare ca o tumoră dezvoltată în interiorul creierului, prost delimitată, cu priză de contrast, edem în creierul din jur și, de multe ori, cu zone de necroză care nu captează substanța de contrast.

Diagnosticul pe baza RMN-ului este de probabilitate, cel definitiv, de certitudine, stabilindu-se prin examen anatomopatologic și imunohistochimic. Acesta se face fie pe tumora îndepărtată chirurgical, fie pe fragmente de tumoră recoltate prin biopsie.

Biopsia cerebrală presupune recoltarea unui fragment de tumoră printr-o procedură minimă, cu ajutorul unui ac special. Se poate face fie prin stereotaxie, fie cu ajutorul neuronavigației. Aceasta din urmă este mai puțin precisă, dar mai simplă ca procedură și mai ușor de tolerat de către pacient.

Nu există analize de sânge (markeri sanguini) pentru glioblastom.

Cum evoluează glioblastomul?

Glioblastomul este o tumoră cu creștere rapidă. Celulele tumorale sunt foarte mobile și infiltrează țesutul cerebral din jur, de-a lungul fibrelor din substanța albă. Astfel, există forme de glioblastom care la momentul diagnosticului este deja extins în ambele emisfere cerebrale (glioblastom în fluture). Crescând în dimensiuni, tumora determină creșterea presiunii intracraniene, ceea ce determină cefalee (dureri de cap) și alterarea progresivă a stării neurologice, mergând de la stare confuzională și tulburări de comportament, până la comă profundă în formele avansate.

Deficitele neurologice (pareze, tulburări de vorbire etc.) sunt inițial datorate edemului cerebral și sunt reversibile. Cu toate acestea, pe măsură ce tumora crește, se produce o distrugere definitivă a centrilor nervoși și a conexiunilor dintre ei, ceea ce înseamnă că deficitele neurologice devin permanente.

Care sunt posibilitățile de tratament?

Tratamentul glioblastomului este multimodal, adică include mai multe metode terapeutice.

  • Tratamentul chirurgical

    Tratamentul chirurgical este prima linie de tratament în majoritatea cazurilor. Prin operație vizăm îndepărtarea cât mai completă a tumorii, fără însă a provoca deficite neurologice noi (hemipareză, tulburări de vorbire etc.). Atunci când nu putem îndepărta tumora în totalitate, se face rezecție parțială sau doar o biopsie în scopul stabilirii diagnosticului histopatologic.

    Tratamentul chirurgical modern al glioblastomului presupune utilizarea neuronavigației, a disectorului ultrasonic și a fluorescenței intraoperatorii cu acid 5-amino levulinic (5-ALA). Aceste dotări sunt necesare pentru îndepărtarea cât mai completă a tumorii.

    Din cauza caracterului infiltrativ al glioblastomului, cu celule care migrează în țesutul cerebral normal înconjurător, nu se poate obține o ablație completă în adevăratul sens al cuvântului, însă este posibilă îndepărtarea totală a porțiunii solide, compacte. Cu cât restul tumoral este mai redus, cu atât supraviețuirea este mai bună.

  • Radioterapia

    Radioterapia este obligatorie pentru glioblastom și se începe la maximum 6 săptămâni după operație. Se iradiază atât locul unde s-a aflat tumora, precum și creierul din jur unde există celule tumorale migrate. Se folosește o doză de 56-60 Gy, care se administrează în doze zilnice de 1,8-2,0 Gy. Tratamentul durează în medie 6 săptămâni (30 ședințe, câte 5 pe săptămână) și este în general bine suportat, având puține efecte adverse. Căderea părului și amețelile sunt cele mai frecvente. De asemenea, radioterapia poate cauza edem cerebral, motiv pentru care se administrează concomitent Dexametazonă sau Medrol/Solumedrol.

    Ca tehnologie de radioterapie, se folosește iradierea conformațională, cu variantele mai moderne – IMRT și VMAT; Gamma-Knife sau Cyberknife nu sunt eficiente în cazul glioblastomului.

  • Chimioterapia citostatică

    Chimioterapia citostatică este, de asemenea, obligatorie și se administrează concomitent cu radioterapia și, ulterior, în cure de trei zile în fiecare lună. Citostaticul de primă intenție este

    Temozolamida (Temodal – denumirea comercială) și se administrează pe cale orală, fiind bine tolerat de către pacienți.

    În linia a doua de tratament citostatic se află Irinotecanul și Avastinul, precum și medicamentele de generație mai veche – Procarbazina, Lomustina și Vincristina.

    Recent a început să fie utilizat în unele țări (SUA, Japonia, Germania, Elveția) un aparat care folosește câmpuri electrice alternante – Tumor Treating Fields – TTF, denumire comercială Optune®, care are rezultate bune în întârzierea evoluției bolii.

    Există foarte multe studii clinice dedicate glioblastomului, cu numeroase terapii biologice, imunologice și genetice, însă, în prezent, acestea se află în stadiul de trialuri clinice, neconfirmate și nerecomandate pentru tratamentul curent

Când trebuie făcută operația?

Deoarece glioblastomul este o tumoră agresivă, cu creștere rapidă, operația trebuie făcută cât mai rapid după stabilirea diagnosticului prin RMN. Atunci când tumora poate fi extirpată, efectuarea unei biopsii înainte este inutilă, cauzând astfel întârzierea tratamentului.

În funcție de dimensiunea tumorii, de starea generală și de cea neurologică a pacientului, se poate aștepta până la 2-3 săptămâni, însă, cu cât se intervine chirurgical mai devreme, cu atât este mai bine.

Dacă au apărut deficitele neurologice sau sindromul de hipertensiune intracraniană, operația trebuie făcută cât mai rapid posibil, pentru a corecta starea neurologică.

Glioblastom frontal stâng cu extensie în corpul calos