Prognosticul glioamelor maligne?

„Cât mai am de trăit, domnule doctor?” – aceasta este cea mai grea întrebare pe care o aud la consultații. Niciodată nu pot răspunde ferm la ea. Numai Dumnezeu știe răspunsul și, de regulă, nu ni-l transmite și nouă. Noi, oamenii, chiar medici supraspecializați în domeniu, putem doar să facem presupuneri bazate pe experiența noastră și pe datele din literatura de specialitate.

Ce spune, deci, literatura de specialitate? Pentru glioblastom, de la momentul diagnosticului până la deces trec, în medie, în jur de 15-16 luni, în condițiile unui tratament complet: operație, radioterapie și chimioterapie citostatică. Undeva în jur de 1 an de la operația iniți-ală apare recidiva, în funcție de care se reintervine chirurgical, se reiradiază (rareori) sau, cel mai adesea, se reia chimioterapia citostatică. Pentru tumorile de grad III (astrocitom anaplazic), cifrele arată ceva mai bine, în general cu 6-12 luni în plus.

Acestea sunt cifre statistice, obținute din serii mari de pacienți și cumulate pe perioade mari de timp. Variațiile la nivel individual sunt mari, ceea ce face greu de prezis care va fi evoluția unui anume pacient. Există, totuși, niște elemente despre care știm că o influen-țează – se numesc factori de prognostic. În funcție de cum afectează ei evoluția bolii, în bine sau în rău, ei pot fi factori de prognostic pozitivi sau, din contră, negativi.

Factorii care influențează prognosticul în glioamele maligne se pot împărți în trei categorii mari:

  • Îi vom discuta, pe rând, pe cei mai importanți.

Factori de prognostic care țin de tumoră

    • IDH-1 și IDH-2 – izo-citrat dehidrogenaza – o enzimă implicată în metabolismul gluco-zei, ale cărei mutații sunt caracteristice pentru cea mai mare parte din glioamele de grad II și III, dar numai pentru 10-15% dintre glioamele de grad IV. Prezența acestor mutații semnifică un prognostic mai bun, o tumoră cu agresivitate mai redusă și răs-puns favorabil la radioterapie și citostatice, indiferent de gradul histologic (II, III sau IV).
    • Co-deleția 1p-19q – pierderea unei porțiuni din brațul scurt al comozomului 1 și din brațul lung al cromozomului 19. Se asociază întotdeauna cu mutații IDH-1/2 (nu și re-ciproc, însă), este caracteristică pentru subtipul histologic de oligodendrogliom și are o valoare prognostică pozitivă suplimentară. Practic, glioamele cu co-deleție 1p-19q (oligodendroglioamele) sunt cele mai puțin agresive și răspund cel mai bine la trata-ment, în special la citostatice.
    • Statusul de metilare MGMT – enzimă cu rol în repararea ADN-ului alterat de radiote-rapie sau citostatice (și, implicit, în rezistența tumorii la aceste tratamente). Când gena responsabilă de producerea acestei enzime este metilată (status pozitiv de me-tilare), enzima nu mai este produsă, iar celulele tumorale nu mai sunt protejate de efectele radioterapiei sau al citostaticelor.

Factori cate țin de pacient

Factori care țin de tratament

Pacienții care urmează tratamentul oncologic complet (radioterapie + chimioterapie cu Te-mozolomidă) au o evoluție mai bună

În mare, aceștia sunt cei mai importanți factori care influențează evoluția acestei boli. Vari-abilele sunt multe și felul în care ele se combină la un anume pacient face imposibil de prezis care va fi prognosticul.

Poate mai mult ca în alte cazuri, nu ar trebui să vorbim despre un Glioblastom sau Astroci-tom, ci de un anume pacient care are o anume tumoră încadrabilă ca gliom de grad înalt și care urmează sau va urma un anume plan de tratament condus de o anume echipă medi-cală. Și asta ar trebui să ne justifice toate eforturile pe care le facem pentru acești pacienți, ca membri ai familiei, medici, instituții și societate.

 

În funcție de gradul histologic, glioamele au o distribuție diferită pe grupe de vârstă